duminică, 7 martie 2010

Sfanta Cruce in lucrarea si inchinarea ei






In Noul Testament, crucea capata o noua dimensiune, isi descopera toate semnificatiile si lucrarile ei aratate in parte si acoperit in simboluri si metafore in Vechiul Testament, unde ea aparea ca un "semn profetic", nedescifrat inca. Taina si lucrarile Crucii fiind nedespartite de Hristos, de viata, activitatea si lucrarea Lui, Crucea isi descopera in Noul Testament deplinul inteles si toate semnificatiile ei: materiala, spirituala, teologica, soteriologica, ecleziologica si eshatologica.



Crucea devine de acum "hotarul" dintre pacat si virtute, dintre lumea de inchinatori, de cinstitori ai ei, si cea de "vrajmasi ai Crucii". "Hotar avem crucea Domnului cu care am ingradit si inconjurat paca­tele de mai inainte", spune Clement Alexandrinul.



Mai intai, Mantuitorul Hristos, fara a aminti direct de Cruce, vor­bind adesea de Patimile si opera Sa rascumparatoare, include tacit Cru­cea. Astfel, cand isi vesteste in repetate randuri si patimile si moartea, zice : "Fiul Omului va fi dat pe mana arhiereilor si a carturarilor si-L vor osandi la moarte. Si-l vor da pe mana paganilor, ca sa-L batjoco­reasca si sa-L biciuiasca si sa-L rastigneasca, dar a treia zi va invia" (Matei, 20, 18-19). Rastignirea implica Crucea. Sau cand zice : "Fiul Omului n-a venit sa I se slujeasca, ci sa slujeasca El si sa-Si dea sufletul rascumparare pentru multi" (Matei, 20, 28). Crucea materiala si spirituala este subinteleasa aici. Apoi, vorbind de trupul Sau pe care avea sa-l dea mortii, zice : "Daramati (rastigniti) acest templu si in trei zile il voi ridica" (loan, 2, 19).



Mantuitorul, vadind jertfa Sa pe Cruce, taina si puterea ei mantuitoare, dupa convorbirea cu Nicodim despre Nasterea din nou prin bo­tez, aminteste de sarpele de arama, pironit de Moise pe lemn, ca prefi­gurare a mortii Sale rascumparatoare si a puterii Crucii. Caci zice : "Si dupa cum Moise a inaltat sarpele in pustie, asa trebuie sa Se inalte si Fiul Omului. Ca tot cel ce crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata ves­nica" (Ioan, 3, 14-15).



Intr-o Omilie despre sarpe in legatura cu acest text, sfantul Ioan Hrisostom intreaba pe Moise de ce a ridicat un sarpe pe lemn, cand el a interzis chipurile cioplite sau idolii ? Si el va raspunde : "Fara indo­iala eu am pus aceasta lege ! Dar atunci eu imi propuneam sa inde­partez acest popor de la inchinarea la idoli. Daca acum eu fac sa se toarne chipul unui sarpe, o fac pentru a preinchipui taina Crucii, care a deschis, calea in care se vor avanta apostolii ca sa ridice cat mai sus acest stindard minunat si necunoscut al Crucii... Nu era sarpele de ara­ma ? Si totusi ce putere ! Dar cum putea materia moarta sa biruie moar­tea ? Pentru ca ea reproduce chipul Crucii ! Si sa nu credem in realita­tea insasi a acestei Cruci, cand ea avea o astfel de putere, fiind numai preinchipuita ? Dar de ce s-a servit de chipul sarpelui pentru a prefi­gura taina Crucii ? Fiindca chipul sarpelui era taina Crucii! Dar care e taina Crucii ? Sarpele este poruncit de Dumnezeu. Ce vrea sa spuna acest simbol ? Precum atunci sarpele de arama, care nu musca si nu ranise pe nimeni, a fost spanzurat pe lemn pentru a reprezenta serpii ce muscau, tot asa si acum ; precum toti oamenii sunt vinovati de pacat, Iisus, Care e lipsit total de pacat, sufera pentru toti. Acolo, altii muscau si altul era pus pe lemn. Aici, altii au pacatuit si Cel fara pacat e ras­tignit pe cruce. Pentru care pricina sarpele e pus pe lemn ? Pentru a vindeca muscaturile celorlalti serpi. Altul e deci sarpele spanzurat pe lemn si altii, cei ale caror muscaturi vin a se tamadui. Tot asa, si Hristos a fost rastignit pe cruce ca sa puna capat lucrarii demonilor".

Un comentariu:

  1. Crucea este moartea lui Iisus Hristos, adică osândă şi eliberare, blestem şi binecuvântare, umilire şi ridicare, moarte şi viaţă. Crucea este paradoxul dumnezeiesc al creştinismului, mântuirea omenirii de către Dumnezeu, prin jertfa Omului, Care este Fiul lui Dumnezeu. Scandal, non-sens şi provocare pentru iudei şi păgâni, pricină de nedumerire şi de râs pentru ei, ea este viaţa, credinţa şi biruinţa creştinismului, „Căci cuvântul Crucii – zice Apostolul – este pentru cei pieritori nebunie, iar pentru noi cei ce ne mântuim, - este puterea lui Dumnezeu" (I Corinteni 1, 18).

    RăspundețiȘtergere