Crucea este Iisus Hristos încoronat cu spini, tintuit cu piroane, umilit, hulit, tragând sa moara si murind pentru mântuirea lumii si a noastra. De pe capul Lui, din mâini, din picioare, din coasta strapunsa, curge sânge pentru mântuirea lumii si a noastra. Istovit de judecata, de neodihna, de nemâncare, de purtarea Crucii, de durerile rastignirii, de toate durerile trupului si ale sufletului, cu buzele uscate si fripte de sete si de durere, El cere apa si i se da otet si fiere, pentru mântuirea lumii si a noastra. Îndurerat si batjocorit în suferinta si rabdarea Lui supraomeneasca, poftit cu rautate si sarcasm, în chip de ultima batjocura si hula sa se coboare de pe Cruce daca e Fiul lui Dumnezeu,- ca sa creada în El cei ce nu vor sa creada, - El a zis pentru mântuirea noastra, a tuturor: „Parinte, iarta-le lor, ca nu stiu ce fac"
Iisus Hristos cel rastignit n-a coborât de pe Cruce, caci daca ar fi vrut sa se coboare nu s-ar fi suit pe ea, ci a primit-o si a suferit, a patimit si a murit pe ea, pentru mântuirea noastra. De pe Cruce L-au coborât mort altii si L-au pus în mormânt, pentru împlinirea rânduieli.
Cum adică "Crucii tale ne inchinam Hristoase?" Sfanta Scriptur numeste asta idolatrie. De ce nu ne inchinam doar lui Hristos? Dumnezeu interzice chiar si un stîlp de aducere aminte. "Să nu vă faceţi idoli, nici chipuri cioplite; nici stâlp să nu vă ridicaţi; în ţara voastră să nu puneţi piatră’n semn de veghe ca să vă închinaţi ei!; căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru!" Preoția 26:1 (Ediția Anania)
RăspundețiȘtergere