Oare cum să pot prin valuri

O, ce valuri m-ameninţă
 şi ce aspre vânturi bat,

Doamne, marea-i furtunoasă,
oare cum o s-o străbat?

Oare cum să pot prin valuri
să răzbat până la Ţel,
o, cât de departe-i Ţărmul
şi ce valuri, pân’ la el!

Cine-o să mă poată, Doamne,
întări şi ajuta,
dacă nu va fi cu mine
Mila şi Puterea Ta?

Vino, Doamne-n ajutoru-mi,
fii lumină-n noaptea grea,
linişteşte-a mării valuri,
însoţeşte-mi luntrea mea.

Strigă vântului să tacă,
strigă valurilor: Staţi!
Toţi vrăjmaşii Tăi să cadă,
să se-nchine-ngenuncheaţi.

Doamne, fii-mi ajutorul
pân’ la Ţărmul Fericit; 
– dacă Tu vei fi cu mine,
  eu din toate-s izbăvit.

Crucea-i Semnul Mântuirii, căci pe ea, Hristos a dat
Preţul negrăit al Jertfei pentru al lumii ntregi păcat,
Sângele I vărsat pe Cruce ne a răscumpărat atunci
din osânda neascultării de a’ lui Dumnezeu porunci;
moartea lui Hristos pe Cruce este Preţul negrăit,
fără care nici un suflet n ar putea fi mântuit.
Binecuvântată fie Jertfa Domnului Hristos,
Crucea Lui Mântuitoare este al Ei Semn luminos
ce ne ndeamnă prin necazuri, prin ispite şi furtuni,
ne ncetat luptând, s ajungem slava veşnicei cununi
care n ceruri e păstrată pentru cei ce au biruit
prin credinţa şi răbdarea lui Iisus cel Răstignit.
Aţintiţi vă privirea toţi cei slabi şi osteniţi
la Iisus Biruitorul – şi spre El nădăjduiţi.
Crucea Lui Mântuitoare are n Ea puteri şi har
să vă ierte tot păcatul, să v alunge orice amar,
să vă umple de putere, să vă nalţe tot mai sus,
să vă facă să fiţi vrednici să staţi veşnic cu Iisus.
Prăbuşiţi vă cu lacrimi şi căinţă la Hristos
şi I mărturisiţi durerea de trecutul păcătos,
şi L rugaţi să vă primească sub iertarea Crucii Lui,
căci afară de Ea nu e mântuire nimănui;
şi apoi puneţi legământul să L slujiţi ascultători,
să puteţi primi cununa la sfârşit biruitori.
…Iar voi, ce aţi aflat pe Domnul şi aţi pus sfântul legământ,
Crucea Lui Mântuitoare să vă fie ndemnul sfânt,
să primiţi prin Ea răbdare şi putere n orice greu,
spre a putea mplini cu fapta tot ce cere Dumnezeu;
căci trecând cu biruinţă peste toate până Sus,
veţi primi cununa slavei ce v a pregătit Iisus.

SFANTA CRUCE ARMA DE BIRUINTA IMPOTRIVA CELUI VICLEAN

SF CRUCE

Calea Crucii

Hamsa Theodor

Crucificarea lui Iisus a constituit pentru mulţi oameni calea de deschidere a inimilor faţă de învăţăturile Sale spirituale. Faptul că cel care a făcut atîtea minuni, şi a manifestat atîta dragoste faţă de cei săraci şi oprimaţi sau care, cel puţin, a însufleţit inimile atîtor oameni, a sfîrşit prin a suferi atît de mult, nu are cum să nu ne înduioşeze inimile! Înainte de a accepta o învăţătură sau alta, orice om o evaluează din perspectiva satisfacerii propriilor nevoi sau din perspectiva propriei sale înţelegeri asupra vieţii. Ca atare, dacă predicile lui Iisus nu i-a făcut pe mulţi oameni să-L privească cu respect, modul în care El a „murit”, i-a înduioşat pe mulţi, chiar dacă nu i-au înţeles nici un cuvînt din învăţătura pe care a propovăduit-o. Pentru cei care nu vedeau în Iisus decît un om, care vorbea şi El acolo ca oricare altul de teapa Lui sau care avea ceva puteri magice mai aparte, faptul că a fost omorît într-un mod atît de brutal, a constituit o primă deschidere a sufletelor faţă de El. Şi pentru că noi nu ne deosebim într-o măsură prea mare de contemporanii lui Iisus, tindem să-L percepem în primul rînd din perspectiva existenţei lui umane şi să manifestăm cea mai mare deschidere faţă de El, mai ales atunci cînd ne gîndim la suferinţele pe care le-a îndurat prin crucificare. Tocmai de aceea pentru creştini, cea mai intensă perioadă de trăire spirituală este în „săptămîna mare” care precede sărbătoarea Învierii. Aceasta este săptămîna în care orice creştin devine ceva mai viu din punct de vedere spiritual şi acest lucru se petrece tocmai prin raportarea la suferinţa resimţită de Mîntuitor.
Fructificarea acestui aspect, tragismul crucificării, este foarte bine realizată în special de către catolici prin ceremonia numită şi Calea Crucii. Ei urmăresc într-un cadru ceremonios să parcurgă drumul crucii care a fost împărţit în paisprezece momente importante, marcate...

Crucii tale ne inchinam Hristoase

Crucea este Iisus Hristos încoronat cu spini, tintuit cu piroane, umilit, hulit, tragând sa moara si murind pentru mântuirea lumii si a noastra. De pe capul Lui, din mâini, din picioare, din coasta strapunsa, curge sânge pentru mântuirea lumii si a noastra. Istovit de judecata, de neodihna, de nemâncare, de purtarea Crucii, de durerile rastignirii, de toate durerile trupului si ale sufletului, cu buzele uscate si fripte de sete si de durere, El cere apa si i se da otet si fiere, pentru mântuirea lumii si a noastra. Îndurerat si batjocorit în suferinta si rabdarea Lui supraomeneasca, poftit cu rautate si sarcasm, în chip de ultima batjocura si hula sa se coboare de pe Cruce daca e Fiul lui Dumnezeu,- ca sa creada în El cei ce nu vor sa creada, - El a zis pentru mântuirea noastra, a tuturor: „Parinte, iarta-le lor, ca nu stiu ce fac"
Iisus Hristos cel rastignit n-a coborât de pe Cruce, caci daca ar fi vrut sa se coboare nu s-ar fi suit pe ea, ci a primit-o si a suferit, a patimit si a murit pe ea, pentru mântuirea noastra. De pe Cruce L-au coborât mort altii si L-au pus în mormânt, pentru împlinirea rânduieli.